Albina este o insectă, animal nevertebrat caracterizat de alcatuirea cor- pului din trei parti principale – cap, torace și abdomen, la rândul lor compuse din mai multe segmente acoperite cu un invelis tare – chitinos, de prezența a sase picioare. articulate si cu aripi membranoase. Albina face parte din una dintre cele mai avansate grupe de insecte – Ordinul Hymenoptera (are doua perechi de aripi membranoase), familia Apidae. genul Apis, specia mellifera pe care o ingrijim și în tara noastră. La acest ordin apare viața socială și organizarea indivizilor in familie, echivaländ prin funcționalitatea cu un organism, ceea ce atrage cu sine diviziunea muncii, ingrijirea în comun a urmașilor, adunarea și prelucrarea în comun a hranei, concentrarea puterii reproducătoare a organismului. la o singură singură din femele -matca și la câțiva masculi – trântorii și reglarea în comun a caldurii organismului social. Consecința a acestei vieți sociale – apariția populației mari de indivizi de intreținere – lucratoare, acumularea de rezerve de hrana, totul cu remarcabile adaptari și dezvoltari în morfologie ale sistemului digestiv, respirator, mus-cular, nervos, reproducator, excretor, exceptionale performanțe ale organelor de simt, ale sistemului enzimatic si hormonal, din toate rezultând spectaculoase aspecte de comportament. funcții Date fiind aceste perfecționari, familia albinei melifere este considerată în zoologie ca .supraorganism”- in care funcțiile de nutriție.respiratie, apară și reproduce atât la nivel individual cât și social. expresia inaltei diviziuni a muncii atinsa de specie in indeplinirea funcțiilor sociale. Pentru a ințelege comportamentul și viața albinei în stup, pentru a invața corect posibilitățile de a ingriji și exploata albinele, în concordanța cu modul natural de desfașurare a vie lor este necesară cunoașterea alcatuirii corpului lor și a dezvoltarii. – milie, și a fost cel mai bine studiat a făcut, majoritatea descrierilor sunt pe ea. Ori de câte ori matca și trântorele au parti cularitate de morfologie și comporta-ment ele vor fi menționate.
De la ou la albina adultă İncepând cu luna martie, când stupul poate fi deschis fara riscuri, pe fagurii din centrul stupului, in elipse cat palma si, pe masura trecerii zilelor, din ce in ce mai ample pană la a ocupa aproape toata suprafața fagurelui, se observă în celulele ouale. Albe, stralucitoare, ouale de albina sunt ca niste bastonase lungi de 1.4-1.6 mm, curbate catre partea dorsala, rotunjite la capete. Capatul anterior al oului, polul oral sau cefalic este mai gros – in acea parte se va dezvolta capul viitorului individ: capatul posterior – polul caudal sau anal, mai subtire, adera la baza celulei. n ou se formeaza, la cateva ore de la depunere, embrionul: sunt vizibile (cu o lupa foarte putermica) inceputuri de segmentare a corpului. mugurii pieselor bucale si ai picioarelor. In a treia zi de la depunerea in celula, rupând foitele embrionare, eclozioneaza tânara larva. Ea seamana cu un misor alb stralucitor și este curbata ventral – invers decât oul. Datorita ingrijirii atente si asidue acordate de catre albincle doici, larva creste timp de cinci zile in ritm accelerat (numai intr-a doua zi de viata a ei devine de șase ori mai mare decât in ziua precedenta): masa corpului larvei ocupând toata celula. Îngrijirea acordată de doici unei albine în primele zile de dezvoltare Numar al e in 24h. cel care ingrijeste albinele. Crescatorul trebuie sa-si obisnuiasca ochiul cu masa alba sidefie alcatuita de totalitatea larvelor si oualor din fagure: ea caracterizeaza starea de sanatate. Orice schimbare in culoarea, stralucirea si forma larvelor trebuie sesizata si cer- cetata. In timp ce in interiorul organismului larvei au loc profunde transformari ale organelor si perfectionari ale acestora, marcate de 4 napârliri succesive, in ziua a 6-a (a 9-a zi de la depunerea oului) larva intinsa incepe sa-si teasa co- conul. Prenimfa și apoi nimfa sau pupa care ii ia locul sunt faze de dezvoltare ale albinei desemnate in vorbirea curenta ca .puiet in värsta”- spre deosebire de puietul tânar” – larvele, diferentiate la rândul lor pentru nevoile practice in larve tinere și larve in vårsta (1-3 zile și respectiv 3-6). Cea mai sigură dife- rențiere. a puietului este aceca care se refera la aspectul sau in stup – puiet necapacitat si puiet capacit, denumirile se refera la capacelul de ceara pe care al-binele, ce acopera fagurii, il pun peste coconul gata tesut de larva in ziua a 9-a. , Chiar daca nu mai este hranit de catre albinele doici, nu inseamna ca puietul capacitatea nu beneficiaza de ingrijire: prin insasi prezența lor activa pe fagurii cu puiet, albinele asigura temperatura optima dezvoltarii acestuia; in absenta albinelor acoperitoare, puietul din celule, fie el capacit, fie necapacit, racește și moare. Pentru familiarizarea cu aspectul puietului pe fagure este necesar să se rețină câteva din elementele ce pot caracteriza fie- care vârsta și care, deci, cu ocazia cercetárii stupului, vor trebui cautate anume. LUCRATOARE- MATCA OU OU Albina adultă L1 L1 L2 L3 1- 2 L3 Adultul sau insecta complet dezvoltată este albina alcătuită din cap, torace și abdo- men, cu toate organele și apendicele bine formate, de culoare generală brună cu pete și variante cuprinzānd cenușiu, portocaliu, gal- ben și negru. Spre deosebire de invelisul membra- nos, moale al stadiilor preadulte, corpul adultului este protejat de un inveliș tare – cuticula chitinoasa, pe suprafața careia sunt inserați numeroase peri, de forme și cu funcții din cele mai variate, de la mecanice pâna la 3- L4 5 PP PP Pa 10 Pa 11 12 Phm Pbb 13- 14 Pht ADULT- 15 16 17 senzoriale. Aceeași cuticula acopera picio- arele și una mai subțire – aripile. Reluând cele descrise deja despre alcatuirea tipica a corpului insecetei, iata cum arata albina: Pbm 18 ADULT- Fig. 7- Durata stadiului de dezvoitare de la sau la albina lucratoare si malca
Alcatuirea corpulur albinei lucratoare: I antena: 2 cap: 3- torace; 4- aripi: 5- stigma; 6- legit. 7- ar: 8 – picior lI: 9- picior II: 1o – picior 1: 11- trompa (limba), 12- glosa: 13 – mandibula Capul, vazut din fața, la albina lucratoare are aspect triunghiular, cele doua unghiuri laterale fiind cuprinse de cei doi ochi compusi, mari. Vazut din profil, capul este turtit, cu partea posterioara usor concava – atât cât se așeze pe suprafața anterioară a toracelui, cu care vine in contact. Pe partea dorsala a capului se afla trei ochi simpli – ocelii, iar pe partea anterioara, cam la centrul triunghiului, se afla inserate cele doua antene. În unghiul inferior al capului și în partea posterioara se remarca piesele bucale: buza superioara și trompa respectivă. Capul matcii este mai rotunjit decât al lucratorilor și este mai lat în raport cu propria lungime. Capul trântorelui este mult mai mare și – văzut din fata – este aproape circular.
Capul albinei lucratoare: I- deschiderea occipitală:2- postmentuni; 3- prementum, 4 – para glosa; 5 – palp lahjal, 6 – ligula: 7- galea, 8 – palp maxilar: 9- stipes: 10 – cardo Alcatuirea ochilor și suprafața lor mare dau posibilitate albinei sa vada pe aproape 180″. Fiecare din cei doi ochi compuși constă din multe. unitați de baza numite omatidii: corespunzator lor pe suprafața acoperita de cuticula se observa fațete hexagonale; marginile sunt opace, dar suprafețele centrale sunt transparente și fac funcție de lentile. cuprinde 3.000-5.000 omatidii;la matca 3.000-4.000, iar la trântore 7.000-8.000.Antenele sunt fixate la baza, printr-o membrana, intr-o mica excavatie, lung ce alcatuieste baza antenei se numeste scapus si adapostes, articolul organul lui John. cu rol in echilibrul corpul lui. In continuarea sa se afla pedicelul si flagelul sau biciul – acesta alcatuit din 10 articole (la matca si lucratoare) sau 11 (la trântor). Pe flagel sunt localizate. in afara vazului si echilibrului, toate principalele organe de simt: pentru pipait – in cuticula denumità socl 21
Căutați diversi peri tactili; pentru gust – conuri chimioreceptoare; pentru miros – plăcute perforate, altele pentru modificarea temperaturii, și unele speciale pentru concentrația de acid carbonic a aerului. Pe corpul albinei nu exista receptori pentru sunet; in schimb, ea detecteaza vibratiile si reactioneaza la ele, probabil prin organele de pe picioare. Despre asemenea vibrații se spune ca sunt „sunete pro- venind din substrat”: Piesele bucale: labrul sau buza superioara (anterioara) inchide cavitatea bucala anterior; este o mica piesa mobila. Mandibulele au, amândoua, cate un sant ce permite scurgerea produselor elaborate. . de glandele mandibulare. Spre deosebire de alte insecte, inrudite, la albina mandibulele nu au dinti: de aceea. albinele nu pot rupea pielea fructelor. Mandibulele servesc la malaxarea cerii, iar la albinele ce primesc nectarul – la concentrarea acestuia prin expuncrea lui in pelicule. fine. Mandibula matcii are un pinten foarte bine conturat. Proboscisul sau trompa este alcatuit din doua piese de suspensie, ansamblul pieselor bucale propriu-zise, si din maxile – tot ansamblul participand la sugerea nectarului din floare. element important in aprecierea. capacităților productive a albinei și de aceea este folosită freevent in descrierile diferite rase de albine. mpa sunt numai 3,5-4 mm. profesionist. In princ. ipiu, trompa masoara 5-7 mm, cu variatii la Pentru orientarea intr-un text care face apel la cunostinta de anatomie, aparatul bucal al albinei se compune din: labrum; mandibul; proboscis, care la rândul lui este compus din: maxile, cu stipes:galca; lacinia și palpi maxilari: labium, cu cardo; lorum, ambele parti de suspensie: submentum; mentă; para- gloză; palpi labjali si limba, terminata cu linguita. Amintim și glandele cefalice, prezente în interiorul capului și vizibile numai cu o lupă foarte puternică sau la microscop. Glandele hipofaringiene (gresit numite și faringiene), se află în partea superioară a capului: pereche, ele constau din două tuburi foarte lungi purtând de-a lungul lor glandule. Canalul colector de la fiecare se deschide la baza fa- ringelui. Aceste glande secreta laptisorul. hrana destinata larvelor. Numai lucratoare au asemenea glande. La matca ele se afla in forma de rudimente, iar la mascul sunt absente. In perioada de ingrijire a puietului glandele sunt dez- voltate la albinele lucratoare in vårsta de 5-10 zile, cand devin doici. Foarte mult regresează la albinele de 20-25 de zile, ele pot fi reactivate și deci să se dezvolte din nou – în condițiile necesare. Glandele mandibulare se afla la baza capului; deschiderea lor se afla pe mandibule. Foarte dezvoltate la matca si la lucratoare, sunt extrem de mici la trântor. Secretia lor permite albinelor lucratoare sa inmoaie si sa framante ceara si propolisul, sa dizolve invelișul uleios al polenului. Cu totul alta funcție are la matca, la care secreția mandibulara constituie baza unor feromoni: acestia sunt „secreții glandulare exteme, eliberate de un anumit individ și care provoacă sau reacție specifică la alt individ de aceeasi specie”. Toracele se compune. . din trei segmente (pro- meso- și metatorace) care susțin cele două perechi de aripi și cele trei perechi de picioare, iar în interior adapostesc puternică masa musculară care asigura zborul: celor trei segmente li se adaugă și primul segment abdominal numit propodeum, o particularitate a himenopterelor. Aripile, ambele perechi sunt membranoase, cu nervuri rigide, tubulare. prin care circula hemolimfa. Perechea anterioara (1-a) sunt mai mari decât cele posterioare. Nervurile descriu anumite denumite celule; dintre acestea. studiile celulei cubitale- . 3 este deosebit de important în aprecierea pentru selecția la albine. liul aripilor anterioare. Cârligele (sau hamulii) se agață în timpul zborului în pliu, cele două aripi de pe o parte formâ nd astfel un singur plan de batere a aerului. In afara zborului, cele doua aripi sunt perfect independente una de alta. Picioarele albinei lucratoare sunt una dintre cele mai interesante dintre adaptarile insectelor la modul de viata social. ferur nbia- plenul- pens trecnnter pere- pinten gneura niecton tars – urolium Fig. 10- Picioarele albinei lucratoare În afara de dimensiuni, care le deosebesc, cele trei perechi de picioare ale albinei au și conformații caracteristice. Prima pereche are o perie pentru curațirea antenei; prin inchiderea articulației tibio-tarsiene se formează un inel antena trecută prin el este periată și curatata de orice impuritate care s-ar opri in perișorii ce o acopera. Perechea a doua are la partea inferioara a tibiei un spin, folosit la descarcarea incarcaturii de polen sau de propolis. Perechea a treia are o alcatuire mai complicata. Trebuie remarcate: articulatia tibio-tarsiana plata si care formeazao pensa: pe fata interna – la partea terminala a tibiei – pieptenul. iar pe bazars – peria, constând din rânduri de peri aliniate: peria și pieptenul servesc la culegerea polenului;pe fata externa, tibia are o cavitate alungita. inconjurata de peri lungi, fini, iar in centru are un par mai scurt si rigid, in jurul caruia se va forma ghemotocul de polen inghesuit de pensa tibio-tarsiana – acesta este coșulețul.adaptare morfofiziologica, la viața socială de care am amintit mai sus. ; ultimul articol tarsian este identic la toate cele trei perechi de picioare; el este conformat anume și numai pentru mers. Extremitatea sa are doua cârlige duble intre care se afla un fel de ventuza – empodiul sau pulvilul. Cârligele inlesnese mersul pe suprafete rugoase, iar pulvilul pe suprafete netede. Abdomenul este alcatuit din sase inele la matca si lucratoare si din șapte inele la trântor. Raportând aceste inele, vizibile cu ochiul liber, la originea lor din segmentele abdominale ale larvei, trebuie sa amintim ca sunt numai sase. respectiv sapte, din cele 10 initiale. Anatomic vorbind deci, abdomenul albinei adulte consta din 10 segmente: primul, propodeum, este sudat la torace: urmatoarele sase sunt evidente, dupa petiol, acestea sunt inele vizibile; al op- tulea, in interiorul celui de-al saptelea, are rolul de a susține aparatul vulnerant (acul); al noualea s-a transformat in placile acului; al zecelea formeaza anusul. In citirea unei planse anatomice, a unei scheme, sa nu se confunde deci inelele cu segmentele abdominale! Ca și segmentele toracice, cele abdominale sunt fiecare alcatuite din- tr-un tergit, un sternit și două pleure. Cele sase inele abdominale sunt telescopate si unite intre ele de o membrana intersegmentara. Tergitul fiecarui inel acopera mult sternitul respectiv, dar sunt si posibil de a se indeparta foarte mult de el. De aici rezulta o mare capacitate de distensie a abdomenului, si de contragere. Marcând tergitele de la TI la T VII, se poate utiliza local pe porțiunea T VIl acoperită de T VI glanda lui Nasonov. Aceasta glanda elibereaza un .miros”, o substanta volatila, care serveste la recunoasterea albinelor si intra in alcatuirea „substantei de alarma” consta dintr-o masa de celule, in mod normal acoperite de tergitul VI. dar descoperite prin extensia abdomenului atunci cand albinele ventileaza aerul la urdinis- Sectiunea longitudinala prin corpul alhinei lucratoare Pe partea intema a stemitelor IV, V. VI, VII se afla cate o pereche de glande ceriere. Cele patru perechi de glande sunt alcatuite din numeroase celule. foarte dezvoltate în perioada de cladit intens a fagurilor. In afara acestei peri- oade, ele revin la forma de baza. In stare activa, celulele secrete ceara lichida eliberata prin canale foarte fine. Ceara eliberata pe „oglinzile ceriere” de pe sternite se solidifica in contact cu aerul, sub forma unor solzisori ce imprumula forma hexagonala a oglinzilor. Matca si trântorul nu au glande ceriere. În tara noastra selectia albinei se bazeaza nu numai pe caracterele pro- ductive. ale familiilor alese ci și pe trasaturi de aspect exterior ale populațiilor din zonele de proveniență
Anatomia interna a albinei este structurată pe sisteme de organe, pe care le descrierea pe scurt: Sistemul digestiv, situația lui în organismul albinci și alcătuirea este urmatoarea: intestinul anterior, in care se distinge faringele (cibarium) o adevărată pompa de nectar, esofagul – un canal a carui dilatare este gușa și proventriculul – cu rol de supapă între intestinul anterior și cel mediu și a carui deschidere triaza grauncioarele de polen din nectar. Atât nectarul cât și polenul sunt reținute în buzunarele existente la nivelul proventricului. Nectarul și polenul nu sunt digerate concomitent, intrucât enzimele care le ataca nu pot acționa o în prezenta celorlalte: intestinul mediu, porțiunea de tub digestiv care gazduieste digestia diferitelor alimente ale albinei – polen și nectar. In prima sa portiune. foarte sinuoasa, enzimele degradeaza proteinele, glucidele si lipidele, Prin peretele celei de-a doua portiuni, mai neteda ca aspect, produsele degradate traverseaza pana in cavitatea generala a corpului unde sunt antrenate in hemolimfa: intestinul posterior este subdivizat in intestinul subtire si punga rec. . – tala, aceasta din urma deschisa la exterior prin anus. Sistemul digestiv cuprinde câteva glande: două glande salivare cefalice și două glande salivare toracice, care sunt eliminate produsele intr-un canal colector unic, cu deschidere la nivelul mentalului: Care isi Tot anexe ale tubului digestiv sunt considerate și tuburile lui Malpighi sau tuburile urinifere ( circa 200 la numar), firisoare sinuoase care se deschid la nivelul unirii intestinului mediu cu cel posterior. Rolul lor este acela de a elimina deșeurile organice, în speța urați. Evidente, dar cu un rol și o funcție inca imperfect cunoscute sunt și cele șase glande rectale, de pe pungă rectală. Se pare ca au rostul de a capta apa din catabolitii evacuati deja de tuburile lui Malpighi sau de a secreta o substanta ce impiedica putrefacția masei acumulate in punga rectala in special pe timpul iemii. Hrana albinei adulte consta din alimente energetice (nectar si mana, uneori zahar, administrat de apicultor) – care i fumizeaza apa, saruri minerale, zaharuri simple si complexe si acizi organici si alimente plastice (polenul; uncori inlocuitori sau suplimente de polen) – care ii furnizează în plus amino- acizi liberi, proteine, grasimi, vitamine, celuloza, amidon. În total, consumul anual al familiilor este de circa 100 kg nectar și de circa 30-50 kg polen. Albina dispune de enzime care permis digerarea unor zaharuri complexe: zaharoza, maltoza, melezitoza, trehaloza, etc.; nu este capabila sa digere
