Diviziunea muncii în familia de albine După ce paráseste celula in care s-a dezvoltat, tânara albina este usor de recunoscut: incada, si cu perisorii de pe suprafața corpului argintii, care i dau un aspect caracteristic , ea se misca timid pe fagure. După ce se usucă și iși curața trupul cu ajutorul picioarelor, intra în viața stupului: are contact de hrana, comunicați prin antene cu alte albine, curața și lustruiește cu propolisul celulelor din care au eclozionat surori de-ale ei; dupa 2 zile intra in activitate pro- priu-zisa: ingrijeste larve in varsta; iar atunci când atinge värsta de circa 5-6 zile, când glandele hipofaringiene s-au dezvoltat, începe sa hraneasca larve tine-re și/sau sa intre temporar in suita matcii (aceasta este un grup de 5-10 albine. care inconjoara matca). in deplasarea ei pe faguri, hranind-o.curațind-o;in com- componența grupului intra mereu alte albine capabile sa o hraneasca). Dupa un timp petrecut astfel ca doica, albina este angrenata in alte activitati, tot de stup cu capul, indeauna in celulele de la periferia cuibului de puiet ghemotoacele de polen descarcate de culegatoare, pregatind viitoarea rezerva de proteine a familiei – pastura, cu pastura. multa sârguința evapora și imbogateste nectarul depozitat în celule transformându-l în miere; in sezon de cules, dezvoltându-i-se glandele ceriere, secreta ceara sub forma de solzisori de forma hexagonala, pe care ii framânta cu mandibulele si cu picioarele si ii foloseste la cladirea fagurelui. Fagurele se compune dintr-o constructie de ceara verticala in care sunt sapate de o parte si de alta piramide cu varf spre centru si cu baze hexagonale, in asa fel fel dispuse inca cele trei fete de piramida alcatuind baza unei celule sunt, fiecare din ele si ele. o fața in baza alteia (in total trei) celule de pe partea opusa a fagurelui. Pe conturul hexagonal al bazei piramidei se inalța, inclinați oblic fața de verticală dar perpendicular pe multiile piramidei, cei șase pereți ai celulelor, Diametrul celulelor de lucratoare este constant, uniform: la ridicarea pereților. albinele iși folosesc ca pe un subler deschiderea dintre „genunchii” departați ai celor două picioare anterioare. La fagurii albinei românești, aceasta deschidere și diametrul celulelor de lucratoare, este de 5.41 mm. În afara celulelor de lucrătoare mai există celule de trântori, mai mari mari. , și altele, in zone de tranziție, denumite chiar celule de tranziție, precum și celule de matca – excrescențe vizibile ale fagurelui, paralele cu acesta, orientate geotrop pozitiv și deschise la partea inferioara (botcile). a matcii, botci de roire și botci de salvare – prezența și amplasarea lor pe fagure putând indica oricând stau familiile în perioada roirii sau în afara spațiului.
Căutați Fagurii sunt construite între ei, iar distantele care ii despart sunt tot- deauna astfel, încăt crescuți și plini cu miere sau cu puiet în curs de dezvoltare au loc strict cele două straturi de albine acoperitoare de pe cele doua fete de faguri vecini. În restul stupului, spațiul necesar circulației albinelor intr-un dublu strat, adica circa 8 mm, este respectat cu strictețe; oriunde apare un gol mai larg decât albinele acestea blochează cu construcția de ceară: fie ca este vorba de intervalul dintre rama de lemn a fagurelui și peretele stupului, fie ca este vorba de distanța dintre speteza superioara a ramei și podișorul de deasupra, sau intre ramele din corpul inferior si cele din corpul de deasupra, sau intre rama márginasa si diafragma. Spațiul pentru albine este considerat drept cheie a asezarii și alcatuirii intregului cuib al albinelor melifere, iar în apicultură modernă este considerat drept descoperirea cu cele mai ample implicații, cu consecințe remarcabile în standardizarea stupului și în sporirea eficienței muncii omului. Toate activitațile descrise, albina le desfașoara in stup. fara a parasi fagurii, fara a veni in contact cu lumea din afara. Este o interesanta forma de pastrare a asepsiei cuibului; împreună cu prezența în stup a substanțelor bacteriostatice originare din propolis. Aceasta orânduiala, precum și alte trasaturi de comportament individual și social permit existența unui spațiu izolat pentru creșterea puietului și pentru acumularea rezervelor de hrana curate. Albina devine culegatoare când începe activitatea din afara stupului. Primul pas spre emancipare in câmp este zborul de orientare. Cu fața câtre stup albina planeaza, se ridica, coboara, se departeaza si se apropie din nou; se deplaseaza la dreapta, la stânga -memoreaza culoarea, situatie, repere optice dupa care va putea recunoaste stupul pe care il paraseste. Din cunoașterea prin proprie experiența a dezavantajului ratacirii albinelor, apicultorul va aprecia rostul orientarii și o va favoriza – prin culorile in care iși vopsește stupii, prin inventarea unor repere utile albinelor șși în timp plăcute ochiului, prin pastrarea ordinii în am- plasarea stupilor pe vatra. Cunoscând tinta zborului sau de intoarcere, albina pleaca. Pe o raza de maximum 3-5 km, ea culege nectar sau polen, apa, mana. clei de pe pomi și diverse alte materiale – uneori din cele mai neașteptate. Dar in general, culesul, fie el de intreținere sau de recolta, se extinde la cam 1 km. Într-un zbor, culegatoarea iși umple gusa cu pâna la 40 mg de nectar, iar dacă culege polen ea acumulează pe picioarele dinapoi doua ghemotoace simetrice cu diametrul de circa 3-4 mm, uneori chiar mai mari, care cântărese circa 4-8 mg. Dacă se întâmplă ca ea să fie printre primele care descoperă sursa de hrana, dacă deci este cercetașa, albina iși comunica descoperirea celorlalte al-bine surori apte pentru cules. Comportamentul acesta de comunicare este și unul dintre cele mai interesante ale albinei și fiind spectaculos este cunoscut chiar în lumea nespecialiștilor sub numele de dansuri” indica surse aflate la maximum 100 m de stup și semi- circulare dans balansat, in forma de 8 – pentru a indica surse aflate la mai mult de 100 m, agitându-și abdomenul la stânga și la dreapta, cu frecvența mai mare sau mai mică. în funcție de abundența nectarului la sursa descrisă.Unghiul din- tre diametrul parcurs al dansului balansat și verticala fagurelui este egal cu unghiul având ca laturi dreapta care unește stupul cu sursa și o alta care unește stupul cu soarele în momentul respectiv. odorifera și alta auditivă, dansul albinei este în lumea animalelor cea mai evoluată modalitate de comunicare înainte de graiul omenesc. i posibilitatea altor atribuții – acelea de paznic, de curațitoare, de ventilatoare, de sanitar. Albina paznic patrulează în dreptul urdinișului, ataca și ințeapa; intepatura cu venin a albinei este mortala pentru orice albina straina care intenționeaza sa patrunda in stup – cu exceptia celor care, in toi de cules, au gusa plina; ataca daunatorii ce incearca, de aseme- nea, patrunderi in stup. În caz că există crapaturi în pereții stupului sau dacă urdinișul este prea larg deschis albinele .paznic” blochează totul cu propolis – amestec de clei de pe pom și ceara, substanță plastică și de aparare a familiilor, folosită în tot locul și în orice moment al anului. Albinele curațitoare indepartează de pe fundul stupului resturilor de răzatură de faguri cazute, care pot constitui cuib pentru numeroasele daunatori. de necesari desfașurarii în condiții bune a vieții în stup. Sanitarele, sau albinele curațitoare, pot fi urmarite carând – singure sau intovárașite – fie o hoața patrunsa in sup și omorâta prin ințepare, fie cadavre de larve moarte. Tot ele sunt acelea care pot imobiliza.
Grafic de activitate zilnică a activității zilnice activitați nu se succed intr-o ordine ireversibila, albina le indeplinește mai degrabă pe maiur nevoilor ce apar în familie decât pe másura 34 avansarii ei în vârstå. In functie de anotimp, se prea poate ca o albina sa nu aiba ocazia sa cladeasca faguri de-a lungul celor 35 de zile cat este media de viata in sezonul activ, in timp ce o alta, daca apare spontan un cules intens, care. solicita printre altele spatii suplimentare pentru depozitare, sa redevina cereasa este foarte in varsta. Indiferent de vârstă, în aprecierea puterii la un moment dat a familiilor sau a roiului se face distincție între albine acoperitoare și albina culegatoare: totalitatea lucrătoarelor din stup, care alcătuiesc forfota permanentă de pe su- prafața fagurilor și respectiv totalitatea albinelor de câmp – care lipsesc. in tim- pul zilei dar al caror numar se presupune doar, dupa amploarea cuibului si a rezervelor de hrana. Uneori apicultorul fara experiența intreține pe vatra mai multe familii de puteri modeste decât mai puține dar foarte puternice. Trebuie reținute ca număr culegatoarelor în familie sporește nu direct proporțional cu marimea populației totale, ci mult mai rapid: din 10 mii de albine (adica 1 kg) in stup – 2 mii sunt culegàtoare; din 20 mii – 5mii; din 30 mii – 10 mii; din 40 mii – 20 mii, iar din 50 mii – 30 mii. Concluzia se impune de”la sine. Spre sfârșitul sezonului activ (catre sfârșitul verii) culesurile devin mai sarace, creșterea de puiet regreseaza. Se remarca în comportamentul de cules al familiilor o accentuează a preferinței pentru nectar în defavoarea polenului; se acumulează mierea pentru iarnă. . În sfârșit, se cresc ultimele generații de albine, cele care vor ierna. Viața acestor albine de iama va fi lungă, de 4-5 luni. Este bine ca la eclozionarea lor rezervele și toata pregătirea spațiului pentru iernare sa fi fost terminate de generații. precedente, de albinele de vara. Astfel, ciclul vieții sociale a albinelor revine la punctul de plecare și continua.
Viața familiilor de albine
Familia de albine petrece un sezon activ – în tara noastră din martie pâna în octombrie, și o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie pâna în februarie. În aceste condiții, vara calendaristica este pentru albine sau permanentă toamnă: toate activitățile familiilor se concentrează asupra procurarii de rezerve de hrana și acumularea lor în faguri. Sa amintim in acest moment ca pentru intretinere si dezvoltare, pentru supraviețuirea organismului familiilor, albina are nevoie de: -aer ca orice insecta, albina are nevoie de oxigen pentru asigurarea arderilor metabolice, iar din procesele de ardere rezulta bioxid de carbon, eliberat. prin respirație în atmosfera din stup. Schimburile de gaze ale familiilor variază volumetric și calitativ în funcție de anotimp și de amploare a activităților din stup. 35 Circularea aerului în stup, printre miile de corpuri ce se mișcă pe faguri, astfel încât să ajungă la fiecare din acestea, precum și la suprafața celulelor cu puiet. se realizcaza prin ventilare. Batai de aripi cu mare frecvență orientate unitar produc curentii de aer necesari, pe măsura volumului stupului, pe măsura aglomerației și pe măsura debitului de aer ce patrunde în stup prin urdinis. Debitul, la rândul sau depinde de condițiile atmosferice, de insași construcția și starea stupului, precum și de intervențiile apicultorului. În sezon, indiferent de temperatura mediului ambiant, in stup ea trebuie să fie de 35’C: circulația aeru- lui serveste și pentru menținerea temperaturii constante; apa: aceiași curenți de aer asigurat și circularea în stup a umidității existente, previn stagnarea umidității și implicit dezvoltarea unor mucegaiuri daunatoare. Indiferent de condițiile exterioare, în sezonul de creștere cuibul al- binelor are nevoie de o umiditate relativă de 75-80%; ca și temperatura de 35’C, ea este absolut necesară dezvoltárii puietului, prelucrarii nectarului și evaporarii apei din el de către albine. Albinele iși procura apa din râuri, balti, roua, acumulatori de ploaie sau le poate fi oferita de om – In adapatoare, iar in cazuri de inchidere fortata a stupului, in rame: – glucide: majoritatea hranci albinei consta din substante dulci, fiind preferate cele cu conținut ridicat de glucoza, fnuctoza, zaharuri simple, zaharuri mai complexe, de tipul zaharozei, care sunt și ele consumate de albine dar utilizarea lor presupune scindarea în zaharuri mai simple, usor asimilabile in organism. Hrana dulce primara a albinelor este nectarul florilor și mana (substanțe dulci eliberate de purici și paduchi testosi de plante); in rest, albinele cer- ceteaza orice fel de surse de glucide fructe coapte si rupte, siropuri, zahar ali- mentar sau industrial etc, Pentru a consuma toate aceste zaharuri, daca nu sunt in forma lichida, albinele le dilucaza cu apa pentru a le. fluidifica. Rezer-vele de hrana pentru iama si pentru perioadele lipsite de cules constau in miere – hrana exclusiv glucidica daca nu punem la socoteala cantitatile minore de microelemente, vitamine, inhibine, diastaze, aminoacizi din polen si HMF-ul prezent in ea, Mierea. este rezultatul muncii intense a lucratoarelor culegatoare care aduc nectarul in gusa (pe drumului il supun unei predistii), il depoziteaza direct sau prin transferuri (intermediate de albine din stup) in celulele fagurilor si al celor de stup care il „vântura” si il deshidrateaza printr-un proces ingenios. de aspirare si regurgitare repetata in celule, il insamanteaza cu cantitati minore de diastaze si acid formic (care favorizeaza invertirea zaharurilor si respectiv frâneaza fermentarea acestora). numai 16-20% apa (in functie de zona climatica, de specia de nectar, de rasa de albine si de anotimp); cu un capacel fin de ceara; proteine: hrana albinei cuprinde și polen; conținutul grăunciorului de polen furnizează albinei hrana proteică, aminoacizii necesari dezvoltarii, pre- cum și vitamine și uleiuri esențiale ce se transmit hranei finale a familiei – mierea. Creșterea puietului depinde total de prezență, de abundență și de calitatea polenului; – lipide: furnizate tot de polen: – microelemente: fumizate de nectar, mana și polen. MIĘZUL ig 3435° începutulin a doua iermăriifază a 20 iernri GHEMULUI COAJA GHEMULUI 25-7cm *6+8°c Fig. 14 – Secțiunea prin ghemul jemare al albinelor in prima și a doua faza a iemanii si temperaturilor din ghem in cursul albinelor in Organ. care vor ierna acumuleaza o rezerva de albumine proprie, in corpul gras. Pe locul cuibului în care iși desavârsește dezvoltarea ultima generație de puiet a anului se conturează viitorul spațiu de iemare. Temperatură scade de la 35’C la maximum 25C; în final, la periferia familiilor, strânsa în ghem, ca este chiar de numai 10°C. Ghemul este alcatuit din albine care au intrat in celule goale si altele inghesuite in spatiile dintre faguri. Populația se incalzește tremurând; nivelul pană la care crește temperatura este măsurat la periferia ghemului. In momentul cand in „coaja” temperatura scade sub 10°C (eele einci articole terminale ale antenelor lucratoare au pe ele organe sensibile la schimbari de temperatura), prin consum de miere ea este redresata – are loc un ” salt de incalzire „. În funcție de temperatură exterioara, de vânt, de protecție fața de intemperii și de condiția insași a familiilor, în cursul iemarii au loc mai mult sau mai puțin frecvent salturi de incalzire. Cu câte ghe- mul de iemare se apropie mai mult de forma sferică, cu atât mai scazută este cantitatea de hrana glucidica consumată, cu atât mai mari sunt sansele de supraviețuire. Cu rezerve de hrana suficiente și bine plasate, familia nu poate ingheța; dar dacă nu dispune de hrana suficientă, moare – de foame: aceasta este dife-rența între organismul familiilor și un animal cu sânge cald. Relativa inactivitate a familiei din timpul iernii se datoreaza nu frigului ca atare ci faptului cả din cauza frigului albinele nu culeg polen: aceasta stopare a aporturilor de hrana proteica, aminoacizi, lipide, este motivul intreruperii ouatului matcii si a cresterii de puiet. În toata perioada de iama atenția apicultorului trebuie să se orienteze nu mai pe supravegherea ritmului de consum a rezervelor de hrana ci și pe aerisirea stupului. Albinele bine alimentate, dupa cum am mai aratat, nu mor de frig oricât de mare este acesta, insa ventilatia imperfecta poate duce familia la pieire. Regimul apei in familie este, de asemenea, foarte important. lzolate din cauza vremii reci, albinele işi ” fabrica” singure apa. In acest sens, punga rec- tala a fiecarei albine este o necesitate si o conditie a iemarii in comun: glandele rectale filtreaza din substantele reziduale ale digestiei apa chimic pura si o redau organismului. Numai astfel elbinele reușesc să utilizeze mierea și deci sa su- praviețuiasca, iar la reluarea activităților de dezvoltare a ingrijării puietului tânar. La sfârșitul iernii, sfârșitul de ianuarie-inceput de februarie, pe când familia reușește sa ridice din nou temperatură, o dată cu creșterea lungimii zilei, ponta reincepe intens. Familia trece acum printr-o perioadă critică – numărul de albine care eclocționează este inca mic, iar al celor care se îngrijesc nu se mai întorc la stup după primul zbor de curațire poate fi foarte mare. Populația de albine se reduce mult și dacă vremea se strica brusc capacitatea lor de incalzire devine insuficientă – puietul poate muri, prin racire, nefiind acoperit de suficiente albine. În funcție de condițiile de vreme și corelat cu înflorirea vegetației, perioada de dezvoltare de primavara se instalează treptat sau brusc. Dupa inflorirea pomilor fructiferi, albinele tinere din generatia anului respectiv ajung sa predomine in stup. Incepe adevárata dezvoltare de primavara. În familiile putemice, odata cu primul cules mai important de nectar al sfârșitului primaverii apare și instinctul de clădit. Pe dezvoltarea glandelor ceri- ere se bazeaza – direct sau indirect – innoirea anuala a cuibului de puiet, a fagurilor in care se cresc noile generatii, precum si asigurarea fagurilor de ceara pentru magazinele de miere. Cam 6-8 faguri este media de faguri cladiți anual
Căutați de familie. Dezvoltarea glandelor ceriere realizeaza o curba maxima de cateva zile pana la doua-trei saptamâni in timpul culesului principal dupa care urmeaza o cadere a acestora. O data cu activitatea de cladit și deci totodată cu activarea vieții vegetale se declanșează și pregătirea perioadei de reproducere: incep să apară celule de trântori. De abundența hranei depind, în sezonul activ, toate activitățile din stup și din afara acestuia, inclusiv reproducerea. Iar dacă instinctul de cladit, perioada servește apicultorului pentru orientarea cu privire la starea familiilor, trebuie să amintim și ca prezența și abundența în stup a trântorilor de-a lungul sezonului poate constitui sau orientare cu privire la aprovizionarea cu polen a stupului și deci. cu privire la eventualele intervenții de ajutorare. Iata, sintetizate, principalele apre- cieri care se pof face: existența de trântori adulți, pupe, larve, oua denotà prezența polenului din abundența; prezența trântorilor adulți, a pupelor și ouálor inseamná ca în ultimele 48 de ore a avut loc o scadere a culesului de polen; existența în familie numai a trântorilor adulți semnalează că albinele au avut un cules de polen cel puțin în ultimele 7 zile, iar absența totală a trântorilor semnalează ca în familii există o grava deficiență de polen de 2-4 saptamâni. Deci apariția primilor trântori sunt un semnal cả reproducerea și exprimat în suprafața de fagure construită intr-o inmulțirea albinelor este pe cale să inceapă.
