Sistematica albinei melifere Albinele melifere fac parte din: Regnul: Animalia (viețuitoare monocelulare și pluricelulare cu mod specific predominant de hranire pe regnului vegetal). ). m Subregnul: Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet Dsos intern). Încrengatura: Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate). Subincrengatura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen). Subclasa: Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice 2 și 3 perechi de aripi). Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase). Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legatura dintre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol). Grupul: Aculeata (insecte cu ac). Suprafamilia: Apoidea (insecte care-și hranesc progenitură cu polen și nectar floral). Familia: Apidae. Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi și care prezinta la a IIl-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen). Tribul: Apini. Genul: Apis (albine care traiese in familii permanente și monogine – au o singură femeie cu organele reproducătoare dezvoltate capabile să asigure per- petuarea – corpul acoperit cu peri rari și scurți). Specia: dorsata (albina indiana uriașa, cladeste un singur fagure prins de stânci sau de ramurile diferiteor arbori; este cea mai mare albina; raspândita in India, sudul Chinei, arhipeleagul indonezian și Filipine); florea (albina indiana pitica, ce mai mica albina cunoscuta, cladește un singur fagure foarte mic prins de ramurile copacilor;raspândita in India, Malaezia, Jawa și Bormeo); cerana (cunoscută și sub numele de albina indiană obisnuită, cuibul este format în cavitați și cuprinde mai mulți faguri: raspândità în India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo, Sumatra și U.R.S.S. – Extremul Orient); mellifera (albina melifera, cea mai cunoscuta si cea mai raspândita al-bina, exploatata de om pentru calitatile sale productive; cuib format in cavitați inchise, pe mai mulți faguri, cu un număr mare de indivizi. Denumirea speciei, „mellifera”, a fost data de Linné in anul 1758 și schimbata ulterior (1761), de asemenea, în „mellifica”: În cadrul speciei, cu imensa raspândire in Lumea Veche (Europa, Africa și Asia), se delimitează trei mari grupuri de rase. 10 13 Himalala 16 Sahara Karoo Fig. 15 – Raspāndirea pe glob a celor patru specii de Apis, in afara de Americu de Sud unde, recent, a fost introdusa Apis mellifera adansonii, in tarile din lunieu noua exista doar albina Apis mellifera (mellifera. ligustica, carnica, caucasica).1) A.m. carpensis; 2) A.m. unicolor, 3) A.m. adansonii; 4 dimineata. lamarki; 5 am. intermisa, 6) A.m. mellifera; 7 dimineata. ligustica, 81 A.m. camica, 9) A.m. 11 dimineata. caucasica; 12 dimineata. silvarum; 13) A.m. acervorum: 14) A.m. remipes: 15) A. cerana indica, 10) A.m. lehzeni: 16) A. cerana cerana; 17) A. cerana japonica
Grupul de albine european Albina bruna europeana este raspândita in toata Europa centrala si nordica cu preponderenta in Franța. Marea Britanie, Olanda și norduli Germaniei. Cercetarile biometrice au demonstrat ca este una si acecasi rasa cu Apis mellifera lehzeni si Apis mellifera silvarum. Și-a format principal insusiri morfologice și productive de-a lungul timpului printr-o perfectă adaptare la condițiile bioclimatice în care s-a dezvoltat. Propolizează excesiv, este foarte agresivă, agitată pe faguri, si cu inclinații spre roire, datorita carui fapte familiile nu ating niciodata sau putere prea mare. Valorifica foarte bine culesurile, dar este putin rezistenta la boli si la atacuri de paraziti. Un studiu mai anunțat o apropie mai mult de rasele de albine din grupul african (Apis mellifera inter-missa). Principalele sale insusiri și caractere s-au fixat în decursul unei indelungate perioade de dezvoltare autonomă în vestul Europei (peninsula Iberica și sudul Franței). Albina aceasta este mare, dar trompa este mica; este irascibila, foarte agitata pe faguri, variabil agresiva, destul de roitoare, dar pro- ductiva si rezistenta la ienare in conditiile unor iemi lungi. Caracteristic, dez- voltarea familiilor este relativ inceata și nu ajunge decât la puterea medie, care insa se menține timp indelungat. Din această cauză nu valorifică bine culesurile timpurii, dar le valorifica perfect pe cele târzii manifestând un instinct de acumulare deosebit. Cuprinde o singură rasa: Apis mellifera mellifera, cu foarte multe populații. Grupul de albine africane Albinele cuprinse in acest grup se caracterizeaza prin talie mica cu insusiri biologice specifice din care amintim: roire puternica si irascibilitate ac- centuata. Rasele africane traiesc in areale delimitate de bariere climatice, fapt ce determina variatii si deosebiri mari intre ele. Se individualizează 12 rase, dintre care trei identificate de curând. mellifera unicolor (cunoscuta si sub numele de albina de Madagascar, fiind raspândita numai in aceasta insula; prezinta un corp de dimensiuni mici): mellifera intermissa (raspândita in Africa de Nord. Se pare ca face legatura cu albina europeana, cu eare se aseamana ca márime corporala): mellifera adansonii (cunoscuta si sub numele de albina galbena africana este ráspândita in zona centrala a Africii. Foarte bine adaptata conditiilor locale de mediu. Corpul este mic. Roieste foarte mult si este foarte agresiva); mellifera lamarckii (cunoscuta sub numele de albina egipteana), este si ea socotita sau rasa de trecere intre albina africana si cea europeana. Are corpul mic cu abdomenul dotat cu peri, deși albiciosi, dispusi in benzi late, Irascibila și roitoare. Prezinta in afara matcii normale matei producatoare numai de trântori. Nu propoliza, nu formeaza ghem de iemare, capaceste umed mierea. Se comporta foarte bine in stupi sistematici dând familii puternice. Incrucişata cu rase europene da produşi valoroşi): mellifera capensis (dupa aspect nu se deosebeste cu nimic de albina europeană, prezinta insa o serie de insuşiri biologice care o deosebesc mult de aceasta. Printre acestea amintim posibilitate de a creşte matci normale din oua depuse de). albine ouatoare dupa ce albinele au roit fara matca.Familiile sunt slabe cu capacitate productiva redusa); mellifera major (prezinta cea mai lunga trompa dintre toate rasele de mellifica. Este o albina mare, usor agresiva, cu productii mari de miere. Noua descoperita, intr-un areal redus); mellifera sahariensis (cu dimensiuni corporale mici, rezistenta la variatii mari de temperatura, putin irascibila si agresiva. Nu poate fi aclimatizata in Europa); mellifera nubica (cu cele mai mici dimensiuni corporale dintre toate formele de albina melifera, apropiindu-se de cele ale albinei cerana si indica; trompa cea mai mica – 5,38 mm. Agresivitatea si irascibilitatea variabila, Este. de asemeni, o rasele). nou identificate); mellifera scutellata (de dimensiuni corporale mici, cu trompa scurta, foarte agresiva, cu atac masiv, simultan, Puternic instinct de roire, propolizeaza intens); mellifera littorea (albina de dimensiuni corporale reduse, cu trompa scurta – 5,75 mm. Foarte agresiva, instinct de roire foarte dezvoltat): mellifera monticola (de dimensiuni corporale mai mari, fața de rasele descrise anterior. Albinele foarte blânde): mellifera jemenitica (cu dimensiuni corporale foarte mici, mai mult lata decât lunga. Incomplet studiata, rasa nou identificata). Grupul de albine irano-mediteranean Albinele cuprinse in acest grup sunt cele mai raspândite. Datorita insușirilor lor biologice și productive prezinta cel mai mare interes economic, fapt care a contribuit la raspândirea lor pe toate continentele. Se deosebesc urmatoarele rase: mellifera sicula (cunoscuta si sub numele de albina siciliana, mica, de culoare neagra; face legatura cu grupul african): mellifera remipes (foarte blânda, foarte roitoare, capaceste umed mierea, de multe ori conviețuiesc 2 matci intr-o familie); mellifera taurica (rasa adaptata la climatul mediteranean, arie de raspândire foarte redusa): mellifera cypria (irascibila, propolizare putemica, capacitate umeda, in trecut era foarte apreciata pentru capacitatea sa productiva, in prezent putina in productie din cauza irascibilita): mellifera syriaca ( roitoare. deosebit de harmica, cu mátci prolifice, iras- cibilitate moderata); mellifera caucasica (prezinta cea mai lunga trompa, deosebita de productie, valorifica culesul pe timp nefavorabil, putin roitoare, deosebit de blânda, fapt ce a facut sa fie raspândita pe toate continentele): mellifera ligustica (albina italiana cu matci deosebit de prolifice). , roi-toare, mare producatoare de ceara, putina rezistenta la ierni aspre si lungi, foarte raspândita pe toate continentele): mellifera camica (albina carnioliana, blânda, cu inclinatie spre roire, construieste multe celule de trântori, capacește mierea uscata; toate continentele); mellifera carpatica – formata in regiunea carpato-dunareana sub in- fluența climatului continental temperat caracterizat prin precipitații relativ reduse, variații mari de temperatură și vânturi puternice; este o rasa de albine foarte blânda, cu comportament linistit pe fagure si cu reacție slaba la fum, cu matci prolifice: manifesta un slab instinct de roire, este productiva, cu predis- poziție la a bloca cuibul cu nectar și miere în condițiile unui cules. de mare in- tensitate (insuşire consideratà prețioasă în condițiile climatice ale tárii noastre). Capăcește uscat mierea și prezinta o tendință slabă de propolizare. În cadrul rasei se disting mai multe populații corespunzator zonelor bioclimatice in care s-a dezvoltat și la care s-a adaptat perfect. În țara noastră se deosebesc populațiile: stepa, deal, munte, Câmpia de Vest, Podișul Moldovei și Podișul Transilvaniei. Studii ample ce s-au efectuat asupra raselor de albine au avut drept scop și încercări de combinații inter-rasiale, pentru ameliorarea permanentă a materialului biologic exploatat. S-a ajuns la concluzia, insa, cá nu totdeauna incrucişarile inter-rasiale dau rezultate pozitive; din contra, apar frecvente ne- ajunsuri. La noi in tara s-a incercat introducerea raselor caucaziana si italiana dar rezultatele obținute în producția din crucisari cu populațiile locale nu justifică asemenea introduceri; din contra in unele zone ar fi chiar dezastruos – s-ar polua tipul valoros, de albina locala. JCRAINA UCRAINA BULGARIA CĪMPIA DUNĂRI PODISUL MOLDOVEI CİMPIA DE VEST PODISUL TRANSEVANE ZONA MONTANA Fig. 16- Harta Romaniei cu zonele bioapicole caracteristice
